Între timp, Miliband e din ce în ce mai împins spre ocuparea poziţiei de Înalt Reprezentant al UE (lasă Severine, nu fi trist!) deşi modestia îl încearcă. Însă cu Merkel şi Sarko în spate, cu menţiunile elogioase facute de liderul PES, Schultz, nu va fi o surpiză să accepte.

Relativ la „războiul dronelor”, privit de pakistanezi drept o promovare a execuţiilor fără proces, o realizatoare de la o televiziune locală, Sana Bucha, a făcut o remarcă interesantă: “You had one 9/11. We are having daily 9/11s in Pakistan“.

„In my mind, our presence was helping Afghans” particulary with educating women and children”. Fiind parte a unei unităţi de „ajutor umanitar”, distribuind hrană, combustibil, haine şi medicamente, nici nu era prea deplasat să creadă astfel.

Aceleaşi victime colaterale, aceleaşi justificări: „In 1988, my unit accidentally hit an Afghan wedding party. My friend, whose mortar shells had killed innocent people, was shocked when he learned of it. Some soldiers, however, were indifferent. “That village supports the resistance, anyway, they said”. Toţi erau insurgenţi, indiferent de vârstă, sex sau convingeri intime. Satele de unde mujahedeeni atacau trebuiau curăţate. Cu artileria şi cu aviaţia. Urmarea nu era greu de intuit. Nici atunci şi nici acum: People of the villages hit by our air strikes became hostile and turned to the resistance. More attacks by insurgents led to more Soviet strikes. Un ciclu de un deceniu, devastator pentru ambele tabere. Reluat peste decenii, cu alţi actori în rolurile mujaheedinilor şi sovieticilor. Cu tehnică militară de mai mare acurateţe, însă cu aceleaşi efecte. Şi cu aceleaşi articole plate din presă, comentând evoluţiile pozitive, schimbările în desfăşurare, îmbunătăţirile semnificative şamd.

Între timp, Ahmed Wali Karzai a fost devoalat ca player major pe piaţa opiumului, plătit de CIA pentru recrutarea de miliţii locale. Având în vedere că ritmul dezertărilor în forţele afgane pro-guvernamentale înregistrează scoruri de peste 45%, nu prea şi-a îndeplinit job-description-ul. Poate compensează cu profitul de la raionul de opiacee.

De văzut dacă această „drono-presiune” pusă pe Afganistan şi Pakistan va da rezultate. Deocamdată, administraţia Obama pare a nu avea alte idei. Probabil că operaţionalizarea altor baze militare in Roman, apropiate de zonele fierbinţi, poate fi citită şi în acest context.

Biden prin România. Comentarii de toate felurile. Ba că Băsescu nu-i izolat, că la el Biden a consumat cu două cafele şi-un fursec mai mult decât în sufrageriile lui Geoană şi Antonescu. Contraoferta: Geoană e prieten cu Biden de pe când băteau împreună malul Potomacului, aşa că ce spun pedeleii e vacs. Neinvitaţii s-au zborşit şi dânşii care pe unde a putut oteviza, criticându-l de proaste maniere şi favorizarea adversarului. În timp ce responsabilul cu nixonizarea Obamei ne explica ce şi cum, la Moscova avea loc o conferinţă de presă. Nikolai Patrushev anunţa că ivanii şi-ai schimbat lejer doctrina militară. Luând în calcul „conflictele pe scară largă” şi bombardamentul nuclear preventiv. Şi un bonus de reactivare a rachetelor cu focoase multiple. Securitatea costă, vorba Băselului, şi-o să ne coste din ce în ce mai mult.